Gândacul de la miezul nopţii

Săracul gândac. L-am găsit pe podea zbătându-se în disperare (după cum se poate observa mai jos). Ce a fost ciudat e că pisică-mea era la câţiva cm distanţă şi a contenit să nu-l atace, ea mare devoratoare de corcobauri. Poate că până şi pisica şi-a dat seama că bietul gândac dă colţul şi l-a lăsat în propria nebunie.
Iniţial am crezut că n-are un crac şi se chinuie să se dea rostogol (era cu cracii-n sus); l-am întors şi nimic, aceleaşi spasme. L-am luat frumos în palmă şi-am început să-l analizez. Era ţaca, saracul. Am vrut să-l fac muşdei de gândăcel imediat, dar am zis că e interesant de văzut moartea unui gândac. Tadam! Iacaşa:




Îmi pare rău pentru lumină! Sunet n-are camera foto, dar nici nu era necesar. Doar n-o stiga gândacu' pe moaşă-sa pe limba noastră. Haha.
Aici îi dau eu ortu' popii:




Sper că a ajuns în frumoasa lume a gândăceilor. Sper că şi-a ales o pereche de aripi (cu pene, chestii) pe placul lui. Il botez Mogoşoaia. Nu ştiu de ce. Aşa-mi veni.

Sănătate!